http://www.youtube.com/watch?v=jc5LnQJRmKY&feature=related
Aseara..uitasem de melodia asta..tot pentru EA...
joi, 31 iulie 2008
miercuri, 30 iulie 2008
marți, 22 iulie 2008
si..totusi....
hmm..n-as baga mana in foc ca as avea starea necesara pentru a scrie..si totusi.. imi propun o intrebare: cat de mult sau ..puternic ar trebui sa percepi ceva sau pe cineva ,ca sa te consideri fericit?..ce e fericirea?o intrebare care mi-a fost pusa de cineva..si caruia i-am dat un raspuns mult prea scurt si prea lipsit de substanta,acum ca stau si ma gandesc.....In conceptia noastra,a muritorilor de rand( si in speta, a rationalilor din noi)o stare de satisfactie spre multumire deplina e sinonima cu fericirea.Beatitudinea starnita de diversi factori(materiali,spirituali sau chiar imaginari) iti confera o stare de implinire..Si..deci..esti fericit?Multi ar spune da. ...multi se vad fericiti atunci cand au o situatie financiara prospera si stabila,altii se simt fericiti daca au o familie..Dar oare de ce trebuie sa existe o legatura atat de stransa intre fericire si posesiune,posesiune de orice natura?De ce e obligatoriu SA AI ,ca sa poti sa afirmi Sunt fericit?
Ca e in natura umana(am sa-mi raspund tot eu)...
Si acum, ca tot am facut o mica analiza a acestui termen(intre noi fie vorba,un cuvant totusi mult prea mare in ansamblul lui),sa-i dau totusi o nota personala:P
Linistea sufleteasca e piatra de temelie spre fericire(cred ca am sa folosesc alt cuvant asemanator.."fericire"imi da fiori, e ca si cum m-as juca cu un cuvant care e mult prea ..greu)..Si cand spun liniste sufletesca ma refer la acea impacare de sine,pe care ar trebui toti sa o gasim la un moment dat in viata.....Sa fim realisti,un cont multumitor in banca confera o anumita relaxare..dar eu aici insist tocmai pe lucrurile pe care cam toti nu prea le mai vedem...Cand oare ati ras ultima data cu o pofta copilareasca de la un lucru banal?..Cand oare ati iesit afara,lasand totul deoparte pt 2 minute,ati inchis ochii si ati simtit razele soarelui pe fata?Si daca ati facut asta..pun pariu ca ati si zambit in coltul gurii..Cand oare v-ati oprit si v-ati uitat la cer,ca atunci cand eram copii,si incercam sa descifram forma norilor?..La genul asta de fericire ma refer de fapt..lucruri marunte,dar care iti insenineaza un pic ziua..si care daca stii sa le dai importanta cuvenita ,macar din cand in cand..iti ofera, o bucatica mica ce-i drept,..dar iti ofera acea liniste sufleteasca..Mi s-a spus ca un copil te face fericit..nu pot sa-mi dau cu parerea decat din afara..si vad pe fetele parintilor..intr-adevar ,acei oameni sunt fericiti.Nu exista dubiu.Iubirea in general face oamenii fericiti(iar aici imi pot da cu parerea in mod direct:P)
Si de fapt ,sintetizand tot ce am vrut eu sa povestesc aici(pentru unii lectura fara consistenta,poate pentru altii ceva..daca nu placut macar interesant ..retinei) am sa inchei cu cateva vorbe spuse de Horatiu Malaiele ,daca nu ma insel,si care reprezinta cred definitia:
"trebuie sa fii vesel in viata,pentru ca veselia este muzica sufletului.Sa te joci-asta e secretul tineretii,sa fii bun -este calea spre fericire;sa fii calm-este secretul succesului ,si sa iubesti-este ratiunea de a trai".
Ca e in natura umana(am sa-mi raspund tot eu)...
Si acum, ca tot am facut o mica analiza a acestui termen(intre noi fie vorba,un cuvant totusi mult prea mare in ansamblul lui),sa-i dau totusi o nota personala:P
Linistea sufleteasca e piatra de temelie spre fericire(cred ca am sa folosesc alt cuvant asemanator.."fericire"imi da fiori, e ca si cum m-as juca cu un cuvant care e mult prea ..greu)..Si cand spun liniste sufletesca ma refer la acea impacare de sine,pe care ar trebui toti sa o gasim la un moment dat in viata.....Sa fim realisti,un cont multumitor in banca confera o anumita relaxare..dar eu aici insist tocmai pe lucrurile pe care cam toti nu prea le mai vedem...Cand oare ati ras ultima data cu o pofta copilareasca de la un lucru banal?..Cand oare ati iesit afara,lasand totul deoparte pt 2 minute,ati inchis ochii si ati simtit razele soarelui pe fata?Si daca ati facut asta..pun pariu ca ati si zambit in coltul gurii..Cand oare v-ati oprit si v-ati uitat la cer,ca atunci cand eram copii,si incercam sa descifram forma norilor?..La genul asta de fericire ma refer de fapt..lucruri marunte,dar care iti insenineaza un pic ziua..si care daca stii sa le dai importanta cuvenita ,macar din cand in cand..iti ofera, o bucatica mica ce-i drept,..dar iti ofera acea liniste sufleteasca..Mi s-a spus ca un copil te face fericit..nu pot sa-mi dau cu parerea decat din afara..si vad pe fetele parintilor..intr-adevar ,acei oameni sunt fericiti.Nu exista dubiu.Iubirea in general face oamenii fericiti(iar aici imi pot da cu parerea in mod direct:P)
Si de fapt ,sintetizand tot ce am vrut eu sa povestesc aici(pentru unii lectura fara consistenta,poate pentru altii ceva..daca nu placut macar interesant ..retinei) am sa inchei cu cateva vorbe spuse de Horatiu Malaiele ,daca nu ma insel,si care reprezinta cred definitia:
"trebuie sa fii vesel in viata,pentru ca veselia este muzica sufletului.Sa te joci-asta e secretul tineretii,sa fii bun -este calea spre fericire;sa fii calm-este secretul succesului ,si sa iubesti-este ratiunea de a trai".
joi, 17 iulie 2008
de citit..si reflectat..
Drum crucial
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...
Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinări
iSăgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...
Ion Minulescu
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...
Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinări
iSăgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...
Ion Minulescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
