..Si doar am zis ca nu vreau sa ma gandesc la asta..daramite sa scriu..dar am sa scriu!pentru ca asta simt..si probabil ca as putea acum sa incep o insiruire interminabila de adjective care sa exprime cum ma simt..dar prefer altceva..prefer sa parafrazez o stare de spirit pe care o traieste eroina din cartea pe care tocmai o citesc(evident ,e irelevant ce carte sau ce autor)."..ma simt ca o masinarie primitiva pe arcuri,obligata sa suporte mai multa greutate decat poate duce,pe punctul de a se face oricand bucati,si riscand sa raneasca pe oricine s-ar fi nimerit prin preajma.Imi imaginez cum bucati din mine zboara care incotro,incercand sa scape din vulcanul de nefericire in care ma transformasem."..mda...m-am regasit in secunda in care am terminat de citit ultimele litere...DA.asta am devenit,nu ma mandresc cu asta,doar ca totusi am inaintat putin ..imi recunosc starea in care sunt si constientizez ca trebuie sa si ies din ea.inca nu stiu ce m-ar putea ajuta..m am gandit?cineva anume,o persoana poate?..nu..sa se intample ceva anume..sa castig la loto..sa ma trezesc intr o dimineata de..august de exemplu,cand viata mea era cu totul alta?.hmm..nci asta..si atunci..atunci..cred ca ar trebui sa mai stau putin atunci cand caut cu ardoarea si dispererea unui om( care nu e ,dar se simte singur) raspunsuri..or sa vina atunci cand e momentul sa vina..la fel ca si rezolvarile..un lucru e cert..perioada asta ,a Sarbatorilor adanceste sentimentele astea..exact cum ploile rod in stanca lent dar sigur..numai ca eu..chiar nu vreau sa mai ploua..nu mai pot..nu vreau nici macar sa iasa soarele..vreau..(sa fie asta raspunsul la intrebarea:ce vrei cadou de Craciun?!..poate..)..vreau doar o raza de soare..mica..dar care sa fie atat de calda si sa mi lumineze viata atat de mult incat sa nu mai conteze cat de tare ploua..atata timp cat raza aia firava e A MEA!
